Istoric si Populatie

Ultima modificare a acestei pagini: 10 noiembrie 2016

Istoricul localitatii

ANINOASA, comună a municipiului Târgovişte, este alcătuită din satele: Aninoasa, Săteni şi Viforâta ( cu cǎtunul Valea Sasului)

ANINOASA este unul din satele cele mai vechi din judeţ, fiind amintit la 29 aprilie 1453, În vremea domniei lui Vlad Călugărul (1482 – 1495), satul Aninoasa a fost pierdut „cu rea hiclenie” de bunicul lui Hamza Turcul ; domnul l-a dăruit unui apropiat al său numit Miclo. Soţia şi fiul acestuia l-au vândut apoi lui Neagoe Basarab (1512 – 1521), care l-a încredinţat mitropoliei din Târgovişte, ctitoria sa. La dania lui Neagoe s-a adăugat apoi aceea a lui Radu vodă Bădica, ce a dăruit perperii încasaţi din viile satului (8 Noiembrie 1523). Satul a fost întărit apoi de numeroşi domni mitrolpoliei la: 31 octombrie 1529, 7 aprilie 1534, 28 ianuarie 1538, 21 iunie 1560, 8 septembrie 1568, 1615 etc. Încă din sec. XV, pe teritoriul satului existau podgorii renumite care au intrat treptat în stăpânirea mitropoliei.

Spre sfârşitul secolului, Constantin Brîncoveanu cumpărând propietăţile de la Săteni şi Doiceşti, mitropolia a cedat viile de acolo, primind „alte vii în dealul Aninoasei.

La sfârştul sec. XIX era vestit prin cantităţile mari de vin de bună calitate produs pe dealurile din jur (Cornetul, Ogrăzile şi Feţile); pe partea de câmpie a satului se produceau cantităţi mari de porumb. La începutul sec. XX a început exploatarea cărbunelui

Şcoala a fost înfiinţată la 1838. În 1844 localul avea două camere şi o sală.. În 1890 a început construirea localului nou de şcoală, care nu se terminase încă în 1893. În 1925 funcţionau 4 clase, cu cursuri pentru adulţi, iar în 1926 se înfiinţează un atelier de lucru manual şi o bibliotecă şcolară.

SĂTENI. Situat în apropierea Târgoviştei, poartă acest nume dat probabil locuitorilor săi de orăşenii din capitala ţării pentru a se diferenţia de ei. Satul este foarte vechi. Dintr-un document din 20 ianuarie 1604rezultă că satul a fost cumpărat cu 280.000 de aspri (sumă foarte mare) de Vlad Tepeş (1456 – 1462), care l-a dăruit surorii sale, Alexandra, strămoaşa boierilor din Săteni. Satul apare apoi deseori în documente cu prilejul unor vânzări de ocine: 4 iulie 1572, 28 aprilie 1605 etc.

Un moment important l-a reprezentat trecerea unor întinse pămâturi în stăpânirea puternicului boier Gheorghe Băleanu.

În prima jumătate a sec. XIX numărul locuitoilor a crescut destul de mult : de la 147 locuitori cu 26 gosodarii în 1810, la 292 locuitori cu 74 familii în 1838. La sfârşitul sec. XIX Săteni era sat al comunei Doiceşti.

În anul 1842 a fost înfiinţată şcoala. Învăţământul se desfăşura în casa învăţătorului, deoarece casa de şcoală construită din nuiele, cu două odăi şi o sală, era neterminată.. După 1900, cursurile s-au desfăşurat într-o casă particulară, iar în 1906 se clădeşte un local nou de clasă pe terenul oferit de propietarul N. Cosăcescu În 1939 a fost înfiinţat în sat un cămin cultural care îşi avea sediul în localul şcolii primare VIFORÎTA.

Vechimea aşezării este dovedită de ceramica tip Tei II, epoca bronzului, descoperită la punctul „Cărămidărie”, în marginea satului, pe dreapta drumului Târgovişte – Aninoasa (sondaj G. Mihăescu). Numită uneori şi Vihoreşti, Vihorâţi sau Viforâţi, aşezarea este amintită încă de la 12 septembrie 1479, când Basarab cel Tânăr întărea mânǎstirii Bolintin vie la Vihorâţi. După construirea mânǎstirii Viforâta, parte de ocină a devenit propietatea acesteia (doc. din 26 septembrie – decembrie 1557). Din documente mai târzii rezultă că Radu cel Mare dăruise satul Vihoreşti mânǎstirii Dealu, în stăpânirea căreia se găsea la 15 iunie 1612 şi 1614. Din documente mai târzii rezultă că partea mânǎstirii Dealu se numea Gura Viforâtei.

La sfârşitul sec. XIX comuna Viforâta era compusă din doua cătune: Viforâta şi Mahalaua (Valea Voievozilor), cu o populaţie de 1500 loc. ; 1912 – 2.214 loc. Locuitorii produceau „cu deosebire vin mult şi ţuică de prune”, iar în sat existau „cîteva fabrici de gaz”. Exploatarea petrolului începuse aici încă din a doua jumătate a sec. XIX. În 1889 s-a înfiinţat o fabrică de petrol şi derivatele sale, propietatea lui Ion Grigorescu, care folosa o rafinărie mai veche, din 1880.

La 1930 în sat funcţiona o fabrică de ceramică şi cărămidă, unde lucrau locuitorii satului, ca şi cei din satele vecine. Viticultura şi pomicultura erau principalele ocupaţii.

În 1838 s-a înfiinţat şcoala din Viforâta, când funcţiona în casa învăţătorului Gh. Verzea deoarece localul nu fusese clădit. Localul a fost clădit în 1912, cu două săli de clasă. În 1934 s-au organizat un muzeu şi o bibliotecă şcolară. şcoala a fost reparată după cutremurul din 1940. La 1930, din cei 1.803 loc., ştiau carte 1.288 loc., adică 71,6%, un procent foarte mare faţă de alte sate din judeţ.

Climă

Comuna beneficiazǎ de un  climat plăcut, determinat de aşezarea geografică şi de relief, unul dintre cele mai favorabile din ţară fiind situată într-o zonă cu climă temperat – continentală
.Apărarea naturală împotriva vânturilor dominante, asigurată de dealurile subcarpaţilor, determină un microclimat specific cu ierni blânde și veri răcoroase, caracterizat printr-o temperatură medie anuală de + 9,7 0C. Din cercetările efectuate s-a constatat că amplitudinea termică anuală este diminuată de amplasarea satelor în zona intracolinară. Amplitudinea termică este de 250 C, comuna fiind încadrată de izotermele anuale de 90C-100C. Vânturile dominante în această zonă sunt cele din Nord-Vest, NE și Est.
            In general, intensitatea vânturilor este redusă, aerul fiind în cea mai mare parte a anului calm.
Precipitaţiile se încadrează tipului continental, caracterizat prin maximum în  lunile mai-iunie si minimum în februarie, cu un regim deosebit de variat ca și al vânturilor atingǎnd valori cuprinse între 640-780 l/m2  anual, deşi s-au înregistrat şi valori extreme in anul 2005 de 1268,2 l/m2 cu un maxim lunar de 268 l/m2 înregistrat  în luna august.
Evoluţia regimului termic si a precipitatiilor în perioada 2004-2009 a fost urmǎtoarea:

 

Tabel nr.1
Evolutia regimului termic si a precipitatiilor

Anul

Temperatura
medie (0C)

Temperatura
maxima (0C)

Temperatura
minimǎ
(0C)

Cantitate de
 precipitaţii
(l/m2)

Norma climatica Inregis
trata
Absoluta Inregis
trata
Absoluta Inregis
trata
Norma climatica Inregis
trata
2004  

9,8

11,3

40,4

39,3

 

– 28,3

– 23,5

674,3

760,2
2005 9,5

34,6

-19,9 1268,2
2006 9,7

33,2

-23,5 775,1
2007 11,3

39,3

– 23,5 637,6
2008 10,8

35,8

-17,5 646,8
2009 11,0

34,7

-16,1 793,6

Sursa: APM Dambovita – Raporte anuale de evaluare a stǎrii mediului

Resursele de apǎ
Reţeaua hidrografică a satelor și împrejurimilor se află sub influenţa reliefului și a climatului. Astfel densitatea acesteia este de 0,3-0,5 Km/Km2 Apele freatice in câmpia subcolinară sunt la 10-15m adâncime.
Principalele văi cu ape ( formaţiuni torenţiale) de pe teritoriul comunei sunt: Valea Mare Valea Bradului, Valea Viforâtei şi Valea Sasului.
Aceste valcele, cu o lungime totala de cca. 11,3 km, preiau toate apele pluviale de pe versanti, functionand ca santuri pluviale.  Cele din satele Aninoasa si Viforata se varsa intr-un canal colector  care se varsa apoi in râul Ialomita, iar cel din Sǎteni se varsǎ direct in  râul Ialomita, râu care Ialomiţa mărginește satul Săteni  și delimitează comuna Aninoasa de satul Teiș, apoi desparte teritorial orașul Târgoviște de comuna Aninoasa.

Resursele de sol
Comuna Aninoasa, deţine 2766 ha teren din care  suprafaţa agricolă este de1629 ha.
Terenurile neagricole ocupǎ o suprafaţǎ de 1137 ha structuratǎ astfel:

  1. terenuri cu ape – 38 ha;
  2. cǎi de comunicaţii şi cǎi ferate – 88 ha;
  3. terenuri ocupate cu construcţii şi curţi – 260 ha;
  4. terenuri degradate şi neproductive – 20 ha

Deși comuna Aninoasa este amplasată în bazinul hidrografic al râului Ialomiţa, nu dispune de un strat acvifer adecvat, acesta fiind pe de-o parte limitat cantitativ din cauza structurii geologice, iar pe de altă parte, stratul este sarăturat sau la limita de potabilitate chimică  având şi  o infestare biologică.
La începutul secolului nostru începuse exploatarea cărbunelui,pe raza satului Aninoasa, fiind cunoscute minele de pe Valea Popii,   dar principala resursă a subsolului comunei o constitue petrolul  .

 Resurse cu valoare peisagistica – biodiversitatea ( vegetatia, fauna)
Comuna Aninoasa deţine 731 ha de pǎduri  Speciile forestiere întâlnite sunt specifice zonei de silvostepă: aninul, plopul, salcia, socul, păducelul, salcâmul, cireşul sălbatic, carpenul, stejarul, gorunul etc. Dintre plantele ierboase specifice zonei se pot aminti: iarba grasă, pirul, trifoiul. Pe pajişti, în mai-iunie înfloresc multe plante: păpădia, romaniţa, margareta, piciorul cocoşului, gălbenelele. În păduri întâlnim primăvara toporaşi, măseaua ciutei, brebenei, floarea paştelui, ciuboţica cucului, viorele.
Fauna este diversă, caracteristică zonelor de câmpie şi zonelor colinare.
Pe teritoriul comunei, in centrul satului Aninoasa , pe o suprafaţa de 300 m2 , este amenajat un parc.

Infrastructura

Reţeaua stradalǎ
Principalele cai de comunicatie la nivel teritorial ce asigura legatura rutiera in cadrul teritoriului administrativ dar si in afara acestuia cu reteaua generala de localitati a judetului precum si cu municipiul Targoviste sunt:
–           drumul national DN 71 Baldana – Targoviste – Sinaia: – 4,368 Km;
–           drumul national DN 72 Gaesti – Targoviste – Ploiesti – 1,1 Km
–           drumul judetean DJ 717 Aninoasa (DN 71) – Viforata (DN 72) – 5,119Km;
–           drumul judetean DJ 718 Transformator (DN 71) – Manastirea Viforata – 2,8Km;
Lungimea totala a drumurilor publice este de 36,201.Km, din care:
– 14,866 Km drumuri asfaltate ( 41,08 % din lungimea drumurilor publice)
– 3,45Km drumuri betonate ( 9,53% din lungimea drumurilor publice)
– 17,885 Km drumuri pietruite (49,39% din lungimea drumurilor publice)

Infrastructura feroviarǎ
Lungimea cǎii ferate situatǎ pe teritoriul comunei  este de 5 Km cu douǎ halte, halta Aninoasa şi halta Sǎteni .

Alimentarea cu apǎ potabilǎ
Alimentarea cu apa potabilǎ se realizeazǎ atǎt în sistem centralizat, printr-o reţea de distribuţie distribuitǎ în toate cele trei sate, racordatǎ la reţeaua de apǎ potabilǎ a municipiului Târgovişte cât şi prin fântâni proprii sau stradale.
Reţeaua de alimentare cu apǎ potabilǎ deserveşte întreaga comunǎ dupǎ cum urmeazǎ:
– 25,292 Km în satele Aninoasa şi Viforâta
– 9,149 Km în satul Sateni.
Evacuarea apelor uzate
Reţeaua de canalizare a comunei Aninoasa,   are o lungime de 11,466 Km  asigurând  colectarea parţialǎ a apelor uzate menajere şi tehnologice din satele Viforâta şi Aninoasa, printr-o reţea de canalizare interdependentǎ de sistemul de canalizare centralizat al municipiului Târgovişte, urmatǎ de tratarea acestora în Staţia de epurare Târgovişte Nord, aflatǎ în administrarea S.C. Compania de Apǎ Targovişte Dâmboviţa. S.A.

Alimentarea cu gaze naturale
Lungimea totalǎ a reţelei de gaze naturale : 34,006 Km. şi deserveşte întreaga comunǎ, dupa cum urmeazǎ: ( sursa: Evidenţele S.C. GDF SUEZ –Direcţia Regionalǎ Comercializare Sud)
                Aninoasa – 793 gospodǎrii şi 20 consumatori noncasnici;
Viforâta   – 729 gospodǎrii şi 41 consumatori noncasnici;
Sǎteni  – 403 gospodǎrii şi 6 consumatori noncasnici;
Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale este realizatǎ din conducte din oţel respectiv din P.V.C. şi are urmǎtoarele lungimi:
Aninoasa: 14229 ml;
Viforâta : 13791 ml;
Sǎteni : 5916 ml;
Reţeaua de distribuţie a gazelor naturale  se extinde pe mǎsurǎ ce se dezvoltǎ noi zone de locuit, comuna Aninoasa fiind deosebit de atractivǎ din punct de vedere al construirii de cartiere rezidenţiale.

Alimentarea cu energie electricǎ
Reţeaua de distribuţie a energiei electrice în comuna Aninoasa are o lungime totalǎ de 25,11Km la care sunt racordate toate gospodariile comunei, numǎrul total al consumatorilor fiind de 3829.  Consumul mediu lunar de energie electricǎ/ locuitor este de 116 Kwh.  Iluminatul stradal este modernizat, ecologic şi asigurat pe întregul teritoriu al comunei prin 466 lǎmpi de iluminat cu vapori de sodiu si 9 puncte de aprindere. Extinderea reţelei de distribuţie a energiei electrice are loc pe mǎsurǎ ce se dezvoltǎ noi zone de locuit.
(sursa: S.C. FFEE Electrica Furnizare Muntenia Nord S.A.)

Telecomunicaţiile
– toate cele trei sate ( cu excepţia cǎtunului Valea Sasului)  sunt racordate la reţeaua de telefonie digitalǎ cu o capacitate  de 800 posturi telefonice. Extinderea pe scarǎ largǎ a reţelelor de telefonie mobilǎ şi a facilitǎţilor acordate a fǎcut ca numǎrul gospodǎriilor racordate la reţeaua de telefonie fixǎ sǎ scadǎ continuu.
– televiziune prin cablu introdusǎ in toate satele comunei ( cu excepţia cǎtunului Valea Sasului);
– acces la reţeaua Internet ( cu excepţia cǎtunului Valea Sasului)
– întreaga comunǎ este monitorizatǎ printr-un sistem electronic de supraveghere cu 6 camere  video , vizualizarea şi înregistrarea imaginilor fǎcându-se la un dispecerat instalat la Postul de Poliţie Aninoasa.

Transporturile
Transportul feroviar
Comuna este strǎbǎtutǎ de 5 Km de cale feratǎ pe ruta Târgovişte – Pietroşita şi este deservitǎ de 2 halte, halta Aninoasa şi Halta Sǎteni.
Transportul rutier
Transportul în comun este asigurat, de operatori de transport, pe 3 rute principale: Târgovişte – Aninoasa, Târgovişte – Sǎteni şi Târgovişte – Viforâta.
Pe raza localitaţii au fost amenajate 11 staţii de autobuz.

Fondul de locuinţe
La inceputul anului 2009, fondul de locuinţe din comuna Aninoasa era urmǎtorul:
– nr. locuinţe  2220 ( 1,08% din fondul de locuinţe al judeţului);
– suprafaţa locuibilǎ (mp) 100 286
Tot în anul 2009, în satul Viforâta, au fost construite,  din fonduri C.N.I, 3 blocuri de locuinţe tip ANL. S-au realizat 33 spaţii de locuit ( 21 apartamente cu 2 camere şi 12 garsoniere) destinate tinerilor  comunei Aninoasa.

Populaţia şi migraţia
La 1 ianuarie 2009, în comuna Aninoasa erau înregistraţi 6074 locuitori, reprezentând 1,14% din totalul populaţiei  respectiv 1,65% din totalul locuitorilor din mediul rural al judeţului Dâmboviţa.
Structura pe sexe a populaţiei:

  1. masculin – 2884 locuitori ( 47,48%);
  2. feminin –  3190 locuitori ( 52,52%).

Naţionaliate – românǎ, locuitori rromi – Nu
In ceea ce priveşte migraţia, la finele anului 2008, numǎrul stabilirilor de domiciliu în localitate a fost de 197 , dublu faţa de numǎrul plecǎrilor cu domiciliul din localitate  care a fost de 97, ceea ce explicǎ creşterea demograficǎ înregistratǎ la nivelul comunei în ciuda sporului natural negativ ( diferenţa între numǎrul naşterilor şi numǎrul deceselor înregistrate)  de  – 32

Forţa de muncǎ
Populaţia activǎ a comunei îşi desfǎşoarǎ activitatea preponderent în industrie şi în domeniul construcţiilor. Asfel, conform datelelor furnizate de Direcţia Judeţeanǎ de Statisticǎ Dâmboviţa, la finele anului 2008, numǎrul mediu al salariaţilor a fost de 1358 persoane reprezentând 1,62% din numǎrul total al salariaţilor la nivel de judeţ, dintre care 58,76% lucrau în mediul industrial iar 22,45% în domeniul construcţiilor.
La sfârşitul anului 2009, numǎrul şomerilor din comuna Aninoasa  a fost de 156 persoane
(reprezentând 2,56% din total populaţie) 120 fiind şomeri indemnizaţi şi 36 şomeri neimdenizaţi. Numǎrul femeilor în totalul şomerilor înregistraţi a fost de 62 ( 39,74%).
Structura şomerilor înregistraţi pe vârste şi categorii socio-profesionale a fost urmǎtoarea:
Muncitori – 132 din care femei 50;
Studii medii – 14 din care femei 8;
Studii superioare – 10 din care femei 4
In ceea ce priveşte pensionarii, la finele anului 2009, erau înregistraţi ( Sursa: Casa Judeţeanǎ de Pensii Dâmboviţa):
1127 pensionari la limitǎ de vârstǎ;
410  pensionari de invaliditate;
189  beneficiari de pensie de urmaş
32  pensionari agricoli
Din evidenţele Primariei Aninoasa rezultǎ cǎ, la finele anului 2009, 96 persoane beneficiau de ajutor social , iar 53 de persoane adulte beneficiau de indemnizaţie de handicap.
Populaţia stabilǎ, grupa de vârsta 18-62 ani a fost de 3883 persoane. Indicatorul statistic : ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia 18-62 ani a fost4,02%. Indicatorul este asimilabil cu rata şomajului la nivelul localitǎţii. Pentru judeţul Dâmboviţa acest indicator este de 5,29% (Sursa–  AJOFM – Dâmboviţa)